Denisa Dumitras

Dumnezeu nu este slabiciune, Dumnezeu este putere

Dumnezeu nu este slabiciune, Dumnezeu este putere

Cand eram mai mica tatal meu se ruga asa: ,,Tata, te rugam indeparteaza de la noi tot ceea ce este rau, fals si inselator. Ajuta-ne sa facem voia Ta”.

Sunt foarte multe lucruri rele, false si inselatoare la fiecare pas. Extrem de multe, fara Dumnezeu nu putem fi niciodata constienti de ele, ba chiar le vom savarsi si noi sub pretextul supravietuirii.

Rugaciunea tatalui meu a capatat in timp o mare importanta, cred ca este lucrul primordial al fiecarei dimineti si da, va spun cu mana pe inima ca are efect si cred ca este imperios necesara.

Cu toate acestea, si sa fim recunoscatori pentru cele mai neinsemnate lucruri este esential. Pentru mancare, haine, apa, soare, aer, pentru tot ceea ce vine bun sau rau in viata noastra deoarece toate isi au rostul lor.

De cele mai multe ori noi, oamenii, nu suntem rai, ci doar inconstienti. Intr-o zi vom intelege sau poate nu, insa nu stiu sigur daca o pot numi o ,,buna zi”. Lectiile de viata, ne slefuiesc, ne onoreaza, insa dor teribil si o spun din propria experienta.

,,Incredinteaza-ti lucrarile in mainile Domnului si iti vor izbuti planurile.
Domnul a facut toate pentru o tinta, chiar si pe cel rau pentru ziua nenorocirii.” Proverbe 16:3,4

Fotografii si doctorii sunt ,,de vina” ca eu astazi nu va lingusesc

Fotografii si doctorii sunt ,,de vina” ca eu astazi nu va lingusesc

Astazi mi-am adus aminte de cateva intamplari amuzante din copilarie legata de doctori si de fotografi. Sincer cred ca sunt singurele amintiri pe care le am de la o varsta atat de frageda, vreo 3-4 ani.

De cate ori intram in cabina doctorului eram primita cu: ,,Vai, ce fetita frumoasa, ce mare te-ai facut!”, ,,Vrei bomboane, ciocolata, stixuri?”. Dupa care urma injectia.

Fotografii faceau la fel si ma speriau stiind bine experientele de la doctor. Din acest motiv in toate pozele mele de cand eram mica sunt bosumflata. Nu-mi placea deloc sa fac poze, credeam ca vor sa ma prosteasca si fotografii si apoi sa-mi faca injectie.

Ma speriau toti oamenii care erau exagerat de draguti cu mine. Intre timp nu s-a schimbat nimic. Tot ma sperie oamenii exagerat de binevoitori cu mine si tot din acest motiv evit sa-i lingusesc pe cei din jur. Nu-mi place sa le fac decat surprize placute fara sa spun nimic.

Datorita acestor experiente ,,neinsemnate” stiu ca ori de cate ori vine cineva si imi face complimente sau se preface ca vrea sa-mi ofere ,,palate si smaralde”, eu stiu deja ca urmeaza ,,injectia”.

Am invatat totusi ca fotografii nu fac injectii, ci poze, poze superbe de la a caror sedinte greu ma mai ia cineva.

,,De aceea, pentru ca ai pret in ochii Mei…”

,,De aceea, pentru ca ai pret in ochii Mei…”

Eram la plaja cand am zarit un copilas foarte concentrat. Din cauza virusului nu am indraznit sa ma apropii prea mult de el si sa vorbesc cu el, insa am decis sa il urmaresc cu atentie.

Statea asezat pe plaja plina de pietricele si le culegea cu mare atentie si entuziasm pe cele mai colorate, mai sclipitoare sau cu forme interesante.

M-am gandit atunci, wow, dintre milioanele de pietricele vor fi cateva luate si puse in camera acelui baietel la loc de cinste pentru ca le pretuieste, le-a valorificat.

De ce le-a valorificat? Peste pietricelele acelea au trecut multe valuri si s-au lovit de multe stanci pana au fost slefuite si lucioase astfel incat sa fie pe placul baietelului.

Noi suntem milioanele de pietricele. Avem culori, forme diferite si meniri diferite.

De multe ori ne dorim sa sclipim, sa iesim in evidenta si sa fim pusi intr-o lumina buna. Pietricica valorificata de om va ajunge intr-o casa, cel mai probabil intr-un vas cu apa de la robinet si poate chiar ferita de lumina soarelui. In timp ce toate celelalte pietricele de pe plaja, care ,,au invidiat-o” pe cea aleasa de baietel se vor bucura de aer proaspat, briza marii si soarele calduros in fiecare zi si nu oriunde, ci pe Costa Dalmatiei. Ce si-ar putea dori mai mult o pietricica?

De multe ori credem ca a fi valorifcati de omeni inseamna mai mult decat iti poate oferi Dumnezeu. Sigur, pietricica iubita de copil a avut menirea sa-i bucure momentul si sa-i amenajeze camera, iar celelalte ramase, menirea de a face parte dintr-un tot necesar mult mai multor vietati si ecosistemului.

Sa ne lasam indrumati de Dumnezeu este uneori parca impotriva visurilor noastre, insa doar El stie cata nevoie este de noi acolo unde ne trimite sau acolo unde ne lasa sa fim.

Barbatul percepe femeia asa cum il percepe pe Dumnezeu, si invers

Barbatul percepe femeia asa cum il percepe pe Dumnezeu, si invers

Rata barbatilor atei este mai mare decat cea a femeilor. Femeia este cea care aduce armonie in casa si atunci este nevoita mereu sa fie echilibrata spiritual pentru a putea fi cu adevarat puternica. Este mai sensibila si mai atasata de miracol, prin ea insasi infaptuindu-se unul dintre cele mai mari, procrearea.

Barbatii au tendinta instinctuala de a-l tine pe Dumnezeu undeva departe pentru ca este construit sa tina de obicei fraiele, acesta este unul dintre motivele pentru care femeia il completeaza. Sigur, exista si exceptii, insa ma rezum la a scrie despre natura generala.

Stiti ce am observat? Eu am crescut intr-o comunitate aparte si am vazut cele mai frumoase si mai unite familii si mai presus de toate, binecuvantate.

Acum, dupa cativa ani buni dupa ce am plecat de acasa, in care am cunoscut si lumea de dinafara bulei minunate, incerc sa-mi dau seama ce se intampla de fapt. Va spun sincer ca discrepanta este suficient de mare. Tinerii nu reusesc sa-si gaseasca parteneri stabili si nici casatoriile nu tin sau sunt pline de compromis.

Sigur ca exista exceptii si in bula de care va vorbeam mai sus, dar repet, nu voi scrie despre ele.

Concluzia mea este ca, daca barbatul stie sa se raporteze corect la Dumnezeu va sti sa se raporteze corect si la femeia lui si evident, invers.

De exemplu, daca barbatul sustine ca Dumnezeu exista ,,acolo undeva”, insa el isi vede de treaba lui fara sa se gandeasca la Dumnezeu, va proceda la fel si cu femeia lui. Asa cum se duce la Dumnezeu ocazional cand are mare nevoie, asa se va duce si la femeia lui, care este ca un obiect consolator, o obisnuinta, un suflet care este mereu acolo, dar niciodata nu va tine cont de el atunci cand va actiona.

De asemena daca femeia nu il percepe pe Dumnezeu ca fiind aproape de ea, va fi mereu intr-un dezechilibru emotional, nu va mai sti sa gestioneze situatiile si nu se va mai simti demna de barbatul ei. Casa ei nu va putea fi niciodata un camin.

Dumnezeu nu este ,,undeva acolo”, este prezent in viata fiecaruia dintre noi si merita sa fie respectat. Daca vom sti sa facem asta vom sti sa respectam oamenii din jurul nostru, munca si actiunile lor. Din punctul meu de vedere oamenii care cred cu adevarat in Dumnezeu, nu doar teoretic, sunt comori pentru toti cei care ii intalnesc si in orice pozitie sunt pusi.

Ramanem blocati in fata oamenilor fara strategii

Ramanem blocati in fata oamenilor fara strategii

V-ati gandit vreodata la cum sunteti perceputi atunci cand vorbiti sau actionati? Eu am facut asta si recunosc ca m-am amuzat putin. Sunt din fire o persoana practica, daca nu apuc sa fiu implicata emotional, desigur.

Asa se face ca ori de cate ori am avut si am ceva de zis ma exprim intr-un mod clar si sincer. Sunt o persoana care joaca cu cartile la vedere, tocmai pentru a inlatura orice fel de suspiciune legata de intentiile mele sau de cuvantul dat.

Cum credeti ca vad oamenii asta? Sunt blocati. De cele mai multe ori refuza sa creada din start ceea ce le spun, chiar daca este foarte logic, doar pentru ca se gandesc ,,Oare ce a vrut sa spuna cu asta?” sau ,,Fata asta… ce vrea de fapt?”.

De cele mai multe ori sunt privita cu o mare surprindere in ochi, pentru ca fiecare strategie se simte si de regula are strategia ei de raspuns, dar sinceritatea ce raspuns are?

Constat ca oamenilor sinceri li se dau raspunsuri in tacere. Pentru ca doar cei la fel de sinceri ca ei vor putea avea un dialog corect si practic. Iar acest lucru este valabil in toate domeniile, de la cel profesional pana la cel emotional.

In vremurile in care traim in care fiecare se foloseste de diverse tactici pentru a obtine ceva, oamenii mint in proportie de 80% voluntar sau involuntar. Mai mult de atat dupa cum bine se stie deja, incearca sa para ceea ce nu sunt. In momentul in care vor da de oameni sinceri, asumati, vor pleca si asta pentru ca nu au cu cine sa fie in competitie si nu exista cineva care sa-i provoace constant.

Paradoxal, preferam oameni strategi in detrimentul celor sinceri, pentru ca ne place sa ne jucam.

Eu ma joc fiind sincera, este mult mai interesant momentan. Cand ma plictisesc, promit sa NU va anunt inainte.

,,Eu ma marit cu televiziunea!”

,,Eu ma marit cu televiziunea!”

Sunt intr-un cadru de poveste, intr-un hamac portocaliu prins de doi brazi imensi intre munti si paduri. E atat de frumos, e atata liniste si totodata atata grandoare si maiestrie. Imi trec prin minte cele mai frumoase momente din viata mea si oamenii care mi-au lasat ceva frumos pe suflet.

Privind asa varful brazilor sub care stau intinsa ma gandeam zambind: Doamne, eu ma voi marita vreodata?

Atunci m-am tot gandit la cum mi-ar placea sa fie omul langa care sunt si ce sentimente ar trebui sa-mi trezeasca. Concluzia a fost ca omul trebuie sa fie ,,televiziune”.

Cred ca televiziunea este ceva ce iubesc sincer. Oricat de multe experiente placute sau neplacute am avut, tot o iubesc. Cand ma gandesc la cate emotii frumoase mi-a starnit si cum s-au reflectat pe chip, atunci cand toata lumea imi spunea: radiezi… ma cam ingrijorez. Nu cred ca un barbat ar putea face asta vreodata in cazul meu.

La ce roller coaster emotional traiesti intr-un astfel de loc si cum te anima, cat de multe inveti, cate oportunitati gasesti si cati oameni intalnesti, e greu sa fie egalata.

Stiu ca nu este o comparatie foarte inteleapta, dar gandindu-ma la un angajament de lunga durata, fericire si entuziasm doar televiziunea mi-a trecut prin minte.

Daca e sa las pamfletul la o parte stati linistiti, sunt constienta ca pentru a intemeia o familie este nevoie de stabilitatea pe care televiziunea nu ti-o ofera. Emotionala, spirituala, morala si chiar financiara in functiile ,,de jos”.

Gata, ma pun acum sa pregatesc un articol de backup. Tatal meu sigur ma va intreba de ce n-am scris ca Dumnezeu este Cel care ma face cea mai fericita. Chiar ma face, am incredere in Providenta, dar uneori ma mai gandesc si la bucuriile ,,lumesti”.

Televiziunea este atat pasiune cat si viciu pentru mine, depinde de context.

Televiziunea si viata

Televiziunea si viata

Suntem prea suparati cand lucrurile nu se intampla asa cum vrem sau cum ne imaginam ca ar trebui sa se fie. De obicei ne invinovatim atat de tare ca poate nu am respectat un anumit protocol al iubirii, al prieteniei, al profesiei sau al vietii in general incat ne este frica sa ne mai dam o sansa din orice punct de vedere. De ce? Pentru ca gandim ca ceva nu am facut asa cum trebuie.

Scriind aceste randuri imi aduc aminte de momentele in care eram reporter la stiri si trebuia sa spun un text in fata camerei (stand-up). Atunci cand il invatam cuvant cu cuvant si uitam unul singur, pierdeam toata fraza, iar atunci cand vorbeam liber eram mai relaxata si fraza venea de la sine.

Asa e si cu ,,protocoalele vietii”. Momentele se intampla asa cum trebuie, la momentul potrivit. Sa ne dam sansa sa ne bucuram de fiecare asa cum ne este dat, dar cu sufletul impacat este o binecuvantare sau poate o lectie si daca nu ne bucuram de oameni, ii pierdem.

Eu obisnuiam mereu sa fortez orice cu indarjire. Puneam presiune asupra oamenilor si situatiilor, imi creeam tot felul de strategii pentru a obtine ceea ce imi doream, incat am ajuns sa-mi fac rau inconstient pentru asta. Nu lasam ca momentele sa ma aleaga, ci eu le alegeam pe ele. Rezultatul? Unul banal, lipsit de ecou.

In televiziune pot compara aceasta situatie de viata cu reality show-ul. Atunci cand subiectul (personajele) este relaxat si reactioneaza conform firii lui, este interesant, remarcant si face audienta. Cand este pus intr-un context mai organizat, isi pierde din farmec, iar audienta este mica sau de mijloc.

Ce vreau sa subliniez cu aceste asemanari este ca un om firesc, relaxat si uman va avea intotdeauna de castigat, va fi apreciat, chiar indrumat si ajutat daca este cazul, iar viata va decurge normal si suprinzator.

Pentru a ajunge acolo unde ne dorim, Dumnezeu ne da toate momentele necesare pentru a putea fi cu adevarat pregatiti.

Femeile se indragostesc de eroul lor, barbatii se folosesc de eroina lor

Femeile se indragostesc de eroul lor, barbatii se folosesc de eroina lor

Se merita sa fii erou, dar niciodata eroina!

Stiti povestile cu eroii copilariei noastre Superman, Spiderman etc. in care ei tot timpul impresioneaza femeia de care se indragostesc prin faptul ca o salveaza.

Exista si in realitate astfel de eroi si trebuie sa recunoastem ca femeile sunt fragile si sensibile, iar eu cred ca asa este si normal sa fie. Intr-o lume a barbatilor si adesea foarte dura orice femeie feminina are nevoie de un erou. Macar de moment, daca nu permanent.

Femeile se indragostesc in 90% din cazuri de cel care le ofera atentie, dar nu orice fel de atentie ci cea DE CARE AU NEVOIE, mai ales daca o face ,,neconditionat”. S-ar putea sa se trezeasca cu femeia scai, lipita de el, chiar daca ea parea inabordabila initial.

Cand vorbesc de ajutor nu ma refer doar la cel material. Barbatii care au citit deja primele randuri 100% s-au gandit doar la asta si s-au simtit atacati. Nu, exista mult mai multe feluri prin care un barbat poate fi eroul unei femei.

In aceste situatii minune femeia se simte protejata, iar barbatul, barbat. Din acest motiv vulnerabilitatea unei femei este benefica intr-o oarecare masura. Barbatul erou va ramane permanent in sufletul si mintea unei femei, indiferent cat de departe de el o va duce viata.

Daca ar fi insa ca femeia sa fie eroina si sa salveze un barbat, vorbim deja despre o situatie mai neplacuta. O femeie poate alege sa fie eroina unui barbat pentru a-i castiga atentia, dar trebuie sa-si asume cateva lucruri. Tot ceea ce face este absolut un gest caritabil si ca atentia lui va fi una temporara.

Odata ce un barbat ajunge sa se deschida in fata unei femei, sa-i spuna problemele si mai ales sa accepte ajutorul ei, el automat se simte mic in fata ei. Mic si neputincios. Barbat nu se va mai putea simti niciodata langa femeia eroina.

Mai este de precizat faptul ca barbatii nu agreeaza femeile care se multumesc cu putin. Asa ca, automat, in momentul in care ea il accepta langa ea asa, sifonat, va fi in subconstientul lui catalogata ca fiind o femeie disperata.

Barbatul se va putea bucura din plin de tot ceea ce femeia eroina ii ofera, insa niciodata nu va ramane langa ea. El va cauta femeia langa care se va simti cu adevarat barbat, capabil, admirat, puternic si chiar frumos.

Daca doamnele nu sunt psihologi de meserie nu este deloc rentabil sa se implice in problemele domnilor, doar daca vorbim de situatii care trebuie rezolvate in familie, iar el si ea sunt sot si sotie.

Atunci cand admiratiile se intalnesc se naste iubirea! Sunt un om demn de admiratia lui/ei?

Atunci cand admiratiile se intalnesc se naste iubirea! Sunt un om demn de admiratia lui/ei?

Nu de putine ori mi s-a intamplat in trecut ca persoane pe care le consideram total nepotrivite sa ma abordeze sau eu sa ma indrept catre unele de aceeasi natura. De fapt cred ca pe asta se bazeaza anii tineretii, in general. Pana te hotarasti cine esti si ce vrei dureaza ceva timp.

La un moment dat, epuizata fiind de tot acest proces, mi-am pus intrebarea: sunt eu demna de cel pe care il plac? Sigur ca daca mi-as fi adresat aceasta intrebare cu voce tare si cineva m-ar fi auzit mi-ar fi raspuns ca sunt minunata si ca trebuie sa fiu iubita asa cum sunt.

Aici este o problema mare pentru ca in ,,tinerete” s-ar putea ca nici macar sa nu stii cine esti. Unii nu afla nici dupa, pentru ca sunt comozi. Procesul de autocunoastere fiind unul cam dureros, plin de intrebari, lipsuri, nevoi si cautari.

Dar sa stiti ca am observat acest lucru la majoritatea oamenilor. Isi aleg tinte, ca parteneri, persoane care nu sunt pe aceeasi lungime de unda cu ei, de cele mai multe ori din niciun punct de vedere. Parca totul a devenit un joc de ,,cine prosteste pe cine” nu de ,,cine cucereste sau iubeste pe cine”. Cred ca totul porneste de la faptul ca nimeni nu se intreaba daca este ceea ce, persoana pe care o place, cauta.

De aici pleaca multe dezamagiri si frustrari. Cel mai adesea cei care constata ca nu sunt placuti de cei pe care ii abordeaza recurg la un lucru foarte urat, dar care face parte din natura umana: ii invinovatesc pe cei care ,,ii resping”.

Sunt de parere ca oamenii nu se resping intre ei, ci doar exista cativa care s-au maturizat si si-au setat inconstient un proces automat de selectie in functie de cine sunt si ce vor. Fie ca vrem sa recunoastem asta sau nu.

Este de precizat faptul ca abordarea vine in urma unor sentimente de admiratie, iar acestea pot fi starnite de oricine fata de oricine din varii motive, dar asta nu inseamna ca relational, sentimental sau fizic trebuie neaparat sa existe ceva dat fiind faptul ca acest sentiment este de cele mai multe ori unilateral (vine din partea unei singure persoane). Acest aspect trebuie luat intotdeauna in considerare: ADMIRATIE UNILATERALA.

Admiratia poate fi si multilaterala, dar pe planuri diferite. De exemplu eu plac un om fizic, iar el ma place profesional sau spiritual.

Cumva ca lucrurile sa se lege intre doi oameni, trebuie sa apara admiratie reciproca pe acelasi plan, de regula ,,tot pachetul”. Daca incepe sa se divida, nu mai e admiratie deplina. Din acest motiv greu se intalnesc doi oameni care sa se admire reciproc la fel de mult, pentru ca suntem diferiti si cuvantul ,,complet” din ,,pachetul complet” are in dreptul fiecaruia o alta conotatie.

Atunci cand sentimentul de admiratie este impartasit, se poate naste linistita iubirea asa cum am mai spus si intr-un articol anterior. Iubire fara admiratie nu exista! Cand trece admiratia, trece si iubirea!

Acum intreaba-te: Esti tu demn de admiratia omului pe care il placi? Daca vei constata ca nu, este bine sa stii ca te arunci in cea mai toxica relationare posibila, daca insisti.

RIDICATI-VA ANTENELE INAINTE SA ALEGETI

RIDICATI-VA ANTENELE INAINTE SA ALEGETI

Ati observat ca cei mai egoisti oameni sunt totodata cei mai nemultumiti de societatea in care traiesc, de preturile mari, de oamenii nededicati si de lipsurile constante?

Omul egoist este de regula cel care are si nu vrea sa dea si aici intra mai multe aspecte decat cele materiale. Pot sa fie si bunuri spirituale, profesionale, morale sau emotionale. De fapt, de cele mai multe ori, acesti oameni nu trebuie sa ofere un leu din banii lor, ci doar sa spuna un cuvant potrivit la momentul oportun pentru a ajuta o persoana sau o comunitatate. In aceste pozitii de ,,mijlocire” se afla oameni cheie: directori, lideri, politicieni, manageri, guvernatori, parlamentari etc. Totul tine de intentie si de natura lor umana care poate fi predominant buna sau predominant rea. Nu prea exista o cale de mijloc in opinia mea, iar sa distingi omul bun de omul rau a devenit o adevarata abilitate in vremurile noastre si asta pentru ca trebuie sa fii simplu si practic in gandire.

Scriind aceste randuri imi dau seama ca se potrivesc si cu contextul actual, al alegerilor locale, care urmeaza sa se desfasoare. Nu ma pricep la politica pentru ca nu vreau, insa cred ca un om bun, bun prin definitie, poate fi detectat cu usurinta si poate fi pus intr-o pozitie din care ne poate reprezenta si poate vorbi in numele nostru.

Stiti de ce zic ca poate fi detectat cu USURINTA? Pentru ca de cand muncesc in televiziune (aproximativ 7 ani) nu am vazut om care sa minta la TV si sa nu fie detectat de marele public in ciuda faptului ca telespectatorii sunt definiti adesea ca fiind ,,mediocri” sau ,,inculti”. Exista intr-adevar oamenii care apar pe micile ecrane si au capacitatea de a ocoli minciuna relatand partea de adevar din context si astfel trec cu brio testul onsetitatii televizate.

Acest lucru mi l-a confirmat si regretata mare actrita Stela Popescu intr-un interviu pe care mi l-a acordat si in care mi-a vorbit despre succes. Mi-a spus asa: ,,Secretul succesului este sinceritatea. Atunci cand vorbesti, telespectatorii sau spectatorii isi ridica antenele ca melcii si daca simt ca minti si le retrag rapid, cu dezgust.”

Cred ca noi oamenii avem capacitati mai mari si mai numeroase decat suntem lasati sa credem! Asa ca ridicati-va cu incredere antenele inainte sa alegeti!