Denisa Dumitras

Femeie in lumea mea

Femeie in lumea mea

O femeie cred ca trece in viata ei prin foarte multe momente in care poate nu este chiar violata, insa este molestata sau ajunge ca aproape sa pice in capcanele unor indivizi.
In cei 26 de ani ai mei de existenta era sa fiu folosita, santajata si apoi vanduta, era sa fiu furata din mijlocul strazii, mi s-a propus sa ma prostituez, iar unii au pretins ca sunt prietenii mei doar pentru a se apropia de mine, a castiga increderea familiei mele si apoi a ma lua cu ei de buna-voie, chiar cu sprijinul familiei. Cam asta era strategia.
Ii multumesc Lui Dumnezeu ca sunt bine, ca nu a ajuns sa se intample nimic rau si ca desi am fost atat de aproape de a mi se intampla o gramada de nenorociri, am fost apucata imediat de mana.
Celor din ultima categorie, atunci cand imi cunosteau familia, se pierdeau. Parintii mei le-au pus masa, s-au rugat pentru binecuvantarea mancarii si apoi pentru ei.
Deveneau brusc atat de agitati incat nu mai gaseau usa si nu mai vorbeau apoi deloc cu mine.
Copila fiind eram foarte descurajata in momentul in care vedeam ca nu se leaga ,,relatia amagitoare”, insa parintii m-au asigurat intotdeauna ca Dumnezeu stie mai bine de ce se intampla niste lucruri, mai exact de ce unii oameni aleg sa plece tacit din viata mea.
Timpul le-a dat dreptate intotdeauna si mi-a deschis ochii pentru a vedea clar care este lumea in care traiesc.
De atunci au mai plecat oameni din viata mea, la fel de tacit, doar ca nu i-am mai dus pana la parinti acasa ci le-am vorbit eu despre Dumnezeul meu.
Ma doare sa vad cele intamplate si nu doresc sa-mi exprim parerea in cazul Caracal. Insa stiu ca unei copile crescuta intr-o familie buna, credincioasa si educata ii va fi foarte greu intotdeauna sa se gandeasca la rau, pur si simplu pentru ca nu il cunoaste.

De ce antrenorii antreneaza frica in loc sa antreneze performanta?

De ce antrenorii antreneaza frica in loc sa antreneze performanta?

Sunt jurnalista din toata fiinta mea, de cand mi-am ales o tinta in domeniul televiziunii. Am muncit pentru fiecare pas marunt si sigur, credeam eu, pe care l-am facut. Gratis sau cu bani putini nu m-a interesat.

Acolo unde am fost am facut intotdeauna tot posibilul sa fac imposibilul sa vin cu ceva nou, sa-mi implic cat mai mult creativitatea si sa-mi dezvolt relatiile pentru a reusi si mai mult. Fiecare pas a avut un scop. Si toate acestea le-am facut pentru mine, ca se intampla sa fie util si pentru cei care munceam era partea a doua.

Mi-am dorit sa fiu promovata, pentru ca stiam ca merit. Indiferent de ce mi-ar fi spus oamenii obositi, infricati, epuizati si ,,bine” instruiti, eu stiu si am stiut intotdeauna ce pot, eu cu Dumnezeu.

Pentru ca am avut aceasta dorinta pe care nu m-am ferit sa o exprim au venit si conditiile promovarii, care nu erau legate de activitatea si rezultatele aduse pana in acel moment. Nu aveau nicio legatura cu mine, de fapt, ci doar cu insistenta.

Astazi stau pe banca de rezerva si observ oamenii din teren. Ma tot intreb de ce antrenorii prefera jucatorii inhibati, a caror creativitate este grav afectata de frici in loc sa prefere un om care aduce rezultate, care isi doreste sau este dispus sa invete.

De ce antrenorii antreneaza frica in loc sa antreneze performanta?

Modellingul românesc cucerește America!

Modellingul românesc cucerește America!

Copiii romani pe scena World Championship of Performing Arts in Hollywood

A 37-a ediție de WCOPA se tine in perioada 12-21 Iulie in Hollywood, SUA și va întruni copii din peste 60 de tari. Copiii romani, modele internaționale deja, sunt și ei participanți la aceasta competiție renumita sub conducerea directorului national Iolanda Deca și atenta supraveghere a managerului It Kids Catalina Buzdun.
Astfel, printre copiii premianți la concursurile de modelling, Miss și Mister peste hotare, absolvenți ai academiei It kids- Art school & modelling Agency enumeram: Sara Anastasia Buzdun, Andreea Costache, Paula Both, Raisa Dinu, Maria Flacau, Maria Caterina Imperiale, Alessia Stoica, Karina Gherasim, Sophia Ulianov, Bianca Scafariu, Pia și Matei Pestina.
Recunoscuți deja in peisajul autohton pentru meritele naționale și internaționale, copiii It kids vor sustine in cadrul World Championship of Performing arts probe de modelling precum: Casual, Formal, Photomodel, Pageant, Swimwear. Cum mulți dintre ei sunt pasionați și de alte arii artistice, vor intra și la balet, canto, dans modern sau teatru.

Parada Națiunilor are scopul de a pune România pe harta lumii artistice

Parada Națiunilor de la WCOPA are loc anual de 37 de ani și include toți participanții din țările invitate. Pentru România, Parada Națiunilor este un mijloc de a pune România pe harta lumii artistice.
Astfel, coregrafa Paula Mitru de la Palatul National al Copiilor, directorul National Iolanda Deca, designerul oficial al concursului Nicoleta Marin și scouterul de la It kids, Catalina Buzdun și-au unit forțele si au decis împreuna coregrafia, muzica, ținutele și scenografia, astfel încât echipa României sa impresioneze juriul international.
De asemenea, pe tot parcursul competiției, copiii din România poarta Uniforma Oficială WCOPA România, realizată de Nicoleta Marin pentru Two kids clothing, ținuta ce a atras deja atenția celorlalte tari invitate prin croi, atenția la detalii și inserarea logo-ului WCOPA, a pozelor concurenților și a steagului României.
Deviza competiției WCOPA: Go for the gold!
Așadar, România, te așteptăm cu medaliile de aur acasă!

O iubire cool

O iubire cool

,,Stii, Denisa, Dumnezeu nu exista si El nu se ocupa de problemele noastre a fiecaruia dintre noi, e complex, e mare, e departe…”

Mi-a fost tare greu sa aud aceste vorbe din gura unui om inteligent, citit si educat pe care il admir. Recunosc, m-am intrebat atunci daca nu cumva am inteles eu gresit totul despre Dumnezeu.

Am crescut intr-o familie in care Dumnezeu a fost omniprezent. Un Dumnezeu care imi raspundea rugaciunilor sincere de copil si pe care Il simteam prezent in viata mea si foarte implicat.

Orice primejdie pe care o simteam sau problema pe care o intampinam, ma indemna  sa ma rog. Ma rugam si eram convinsa ca voi fi ajutata. Niciodata nu am fost dezamagita! Uneori a fost doar o chestiune legata de timp sau de o alternativa mai buna, insa niciodata dezamagita.

Am fost un copil fericit, caruia nu i-a lipsit nimic, care nu s-a temut de nimic, care a crescut fara nicio grija si niciun stres. Am fost un copil… liber. Credinta mi-a permis sa cresc asa cu toate ca existau si situatii mai dificile ca in orice famile, dar daca este sa va specific una anume nu mai stiu, insa au existat. Imi aduc aminte de rugaciunile din familie cele de dimineata in care ne incredintam ziua in mainile Lui Dumenzeu si de seara cand Ii multumeam pentru tot ce am realizat in ziua precedenta.

Mi-e atat de greu sa inteleg de ce acum adesea Il respingem pe Dumnezeu intr-un fel sau altul. Il numim soarta, destin, karma, univers, numai Dumnezeu nu. Oare de ce Dumnezeu nu e cool?

Oare iubirea nu mai e cool? Pentru mine Dumnezeu asta e: iubire.

De ce respingem iubirea, de ce respingem providenta?

De ce respingem binele si imbratisam raul?

De ce ne ferim sa fim fericiti, cu adevarat fericiti?

Dumnezeu e atat de departe cat Il tinem noi si Il intelegem in masura in care alegem noi, intotdeauna.

Eu iti spun sigur ca El exista, insa nu ma crede, pune-L la incercare!

Draga, iubitule…

Draga, iubitule…

Toti prietenii mei mi-au spus sa iti fac un portret, sa ti-l conturez si sa ti-l desenez pe o foaie. Eu am ales o pagina web, o pagina pe care sper sa o citeasca toata lumea aceasta cat este ea de mare, cu riscul de a ma simti dezgolita. La varsta mea, sunt frumoasa si asa.

Am obosit sa vad cum oameni nepotriviti mie vor sa intre in viata mea sau cum oameni mici isi dau o importanta prea mare, doar pentru ca numele lor este un brand sau viata lor este una publica si atat.

Sunt descurajata cand aud autodescrieri fara o fundatie sau cand aud ca oameni simpli sunt jigniti, sunt discretitati sau loviti de cei care se vor a fi educati, manierati si gentlemani. Iubitule, ei nu stiu ca asta nu ii face mai frumosi, mai intelepti si mai demni, dar eu sunt sigura ca tu stii. De asta sunt la bratul tau si imi sclipesc ochii de fericire, de asta pasesc sigura, cu demnitate, intr-o lume blocata in nimic.

Iubitule mai stiu ca esti inalt, suficient de inalt incat sa port pantofii cu toc preferati. Stiu ca esti intelept, poate ca esti putin prea in varsta pentru mine, suficient cat lumea sa evidentieze asta, totodata suficient de tanar cat sa nu-mi poti fi tata sau bunic.

De asemenea iubitule, stiu ca esti un om puternic, foarte puternic si influent, insa putini stiu ca puterea ta vine din credinta. Ca in fiecare seara sau dimineata sau si, si, Il rogi pe Dumnezeu sa iti dea putere si intelepciune si astfel toate zilele tale sunt roditoare.

Ma iubesti, ma pretuiesti, ma respecti si mai mult decat toate ma protejezi. Tu stii, ca desi par o femeie puternica, am mare nevoie de sprijinul tau.

Stiu ca esti un barbat bine, nici prea gras, nici prea slab si ai par, par suficient cat sa ma joc cu el, sa ti-l dau pe spate si sa te sarut pe frunte.

Iubitule, mare atentie la ce iti spun, esti neinsurat, da? Sa-ti fie clar! Poate cel mult esti divortat. Copii nu stiu daca ai, dar daca ai i-as iubi cu toata fiinta mea.

Iubitule stiu ca nu ne lipseste nimic, ca rad mult cu tine si ca suntem cu adevarat fericiti.

De ce pleaca oamenii in momentele noastre grele?

De ce pleaca oamenii in momentele noastre grele?

E ora patru dimineata si am foarte multe ganduri care nu ma lasa sa dorm. Stiti, nu o data m-am auzit spunand ca oamenii pleaca atunci cand mi-e greu si asta am auzit si la TV si din spusele prietenilor mei.

Dincolo de aceasta durere, de a nu gasi sprijin la nevoie, eu cred ca se afla o realitate foarte simpla. Recent am stat in preajma unui om foarte complex, care mi-a placut din foarte multe puncte de vedere, insa starea pe care o aveam alaturi de el e greu de descris in cuvinte. Eram agitata rau, parca nu puteam face fata unui context emotional atat de incarcat. La un moment dat, m-am si intrebat daca il plac sau nu, deoarece aveam stari foarte contradictorii.

Cine ma cunoaste stie ca sunt de un calm greu de inteles de marea majoritate si sunt ZEN chiar in situatii conflictuale si asta pentru ca le evit, dar de data aceasta a fost ceva foarte ciudat.

Cum am intrat pe usa casei mele, dupa ce am stat mai mult decat de obicei impreuna, am simtit o nevoie acuta, nemaiintalnita, de a ma descarca, in orice fel, de la a varsa, a plange, a fugi, a citi, la a ma ruga… orice.  Desi, repet, il placeam enorm.

Am ales sa ma rog si am inteles un lucru, care stiu ca imi va fi folositor pentru totdeauna. Atunci cand avem probleme, oamenii pleaca din viata noastra pentru ca nu doresc sa se incarce si e dreptul lor. Nu e vorba de indiferenta, insa cred ca uneori, ca oameni, suntem neputinciosi in a-i ajuta pe cei din jur si chiar trebuie sa ne dam noua intai timpul necesar ca sa o facem singuri, altfel ii vom incarca fara sa ne dorim pe cei de langa noi.

Acel om are o poveste de viata incredibila, plina, completa si complexa. Stiu ca a trecut prin  experiente care l-au marcat profund. Le-am constientizat ulterior intrevederilor noastre, desi stiam de ele, nu realizam atunci, pe moment, starea lui interioara.

Mai are nevoie de timp pentru a se vindeca, pentru a scapa de tot ceea ce il incarca negativ. Daca va reusi, va ramane doar cu sentimentul de implinire. Are toate motivele… poate mai multe decat ,,orice roman”. 😉

Povestile noastre sunt unice!

Cu bune si cu rele in cele din urma sunt cele mai frumoase!

Sinceritatea ne scapa de probleme?

Sinceritatea ne scapa de probleme?

In sfarsit scriu din nou ceva pe blog. Imi plangeam inspiratia care era de negasit, insa am fost foarte linistita. Stiti ca inspiratia vine doar in momentele de durere, tristete profunda sau din contra in momentele de extaz, bucuria aceea dusa la extrem. Ei bine, eu am fost ,,doar” normala in aceasta perioada.

Voiam sa va scriu ceva despre… sinceritate. Stiu ca sunt multi cei care se declara sinceri si mult prea putini cei care chiar sunt. De obicei nu se declara sinceri, buni, iubitori si cinstiti cei care sunt asa ci doar cei care insista sa para ceea ce nu pot fi in fapte, desi isi doresc asta.

Sinceritatea, din punctul meu de vedere, este o trasatura de caracter a omului puternic. Nu de putine ori se intampla ca sinceritatea sa ne scoata din probleme chiar inainte sa le amplificam sau sa ne scape de oameni a caror intentii sunt departe de intentiile noastre.

In urma acestui act al sinceritatii, ne incearca adesea sentimentul ca poate am pierdut ceva, e un sentiment de framantare si neliniste interioara. Cred insa ca intentiile exprimate corect si clar la momentul potrivit pot aduce liniste dupa o mica furtuna si e de preferat decat o situatie de lunga durata intr-un astfel de fenomem.

Sa nu va fie teama sa fiti sinceri, mai ales cu voi, scutiti-va de probleme! 😊

Cand traiesti

Cand traiesti

Autor: Emima Bucur

Se zice că un urs
bătrân, urât, dar înțelept,
La marginea unei păduri stătea
de dimineață până seara.

Deși avea o casă
șubredă, mică, dar frumoasă,
Nu sta ursul în ea
nici măcar noaptea.

Însă la marginea pădurii,
gâze, reptile, dar și mamifere,
Ursul, pe oricine întâlnea,
negreșit întreba:
De ce ieși din pădure?

Și uite așa, ursul cu întrebarea sa
păzea, ocrotea, dar și mustra
Pe cei care doreau a se plimba
pe unde nu li se permitea.

Când eram copil, la câteva case depărtare de casa noastră locuia un domn, un bunic, de fapt, era un bătrân. Avea o casă destul de mare și frumoasă. Soția lui era foarte gospodină. În fiecare zi de sărbătoare îi vedeam îmbrăcați frumos și gata să întâmpine momentul special. Erau respectați și văzuți bine de restul oamenilor.

Acest om de fiecare dată când mă întâlnea pe stradă mă oprea. Nu o făcea urât sau să mă sperie. Îmi vorbea cu zâmbetul pe față și gata să mai asculte de la mine încă o poezie învățată la grădiniță.

De fiecare dată, după ce mă felicita și mă sfătuia să mă duc la scoală să mai învăț o poezie ca să am ce să-i recit și data viitoare, mă întreba: – Dar unde te duci? Acest om mi-a rămas în minte, dar mi-a rămas și întrebarea lui.

Acum te întreb pe tine: – Unde te duci?
Ți-ai facut “calculele” vieții? Pentru ce lucrezi? Pentru ce de dimineață și până seară ești ocupat? Unde vrei să ajungi?

De ce ieși din pădure? Unde te duci?

Cand vorbesti

Cand vorbesti

Autor: Emima Bucur

Cuvintele rostite în șoaptă,
Ca adierea vântului,
Să arate dragoste.

Cuvintele rostite cu glas,
Ca sunetul râului de munte,
Să aducă dragoste.

Cuvintele rostite cu putere,
Ca tunetul cerurilor,
Să aducă dragoste.

Se spune că dragostea este în toate. Dragostea este în fiecare mugure de floare care în curând va înflori așa frumos și chiar dacă se ofilește, mai ales dacă e o floare care “aduce rod”, ea a împrăștiat parfum, adică dragoste, suficient.

Dragostea este în fiecare animal gigant sau în cea mai mică vietate care își are rostul ei în bunul mers al naturii.

Dragostea este în fiecare picătură de apă sau în cristalele miliardelor de filgi care se aștern pe pământ în anotimpul fruguros, dar frumos și plin de farmecul sărbătorilor de iarnă care, la rândul lor, și ele sunt pline de dragoste.

Dragostea e și în noi, iar acum, te invit să oferi și tu dragoste prin fiecare cuvânt pe care îl pronunți oricui.

Hai să fim dragoste!

Despre starea psihica a persoanelor publice si legatura dintre psihologie si credinta

Despre starea psihica a persoanelor publice si legatura dintre psihologie si credinta

cu Psihologul Ilie Marinescu

Intotdeauna am evitat sa ajung sa discut cu un psiholog, pur si simplu am evitat aceasta idee deoarece cred ca Cel care ne poate ajuta cel mai mult este Dumnezeu, mai ales pe plan mental.

Cunoscand prin prisma meseriei de jurnalist o multitudine de oameni specializati in diverse domenii, buni si renumiti, am avut placerea de a-l cunoaste si pe psihologul Ilie Marinescu caruia i se mai spune si ,,psihologul vedetelor”.

Ilie Marinescu – Psiholog

Astazi l-am rugat si a acceptat sa-mi raspunda la cateva intrebari care tin in primul rand de curiozitatea mea personala.

Reporter (R): Cum se impaca psihologia cu Dumnezeu? In mod normal cei care au o credinta puternica in Dumnezeu merg inaintea Lui sa-si spuna problemele si sa caute rezolvare.

Psiholog Ilie Marinescu (I.M.): Personal, consider că psihologia ca știință este o extensie a învățăturilor biblice care reprezintă cuvântul Lui Dumnezeu, motiv pentru care cei cu o credință puternică în Dumnezeu caută mai degrabă răspunsuri și ajutor de la divinitate decât la psiholog. Când totuși răspunsurile la anumite întrebări și nevoi nu apar atât de repede pe cât se așteaptă, abia atunci se solicită și un sprijin psihologic.

R: Vi s-a intamplat vreodata sa va indreptati clientii spre rugaciune?

I.M: Cunoscând conținutul rugăciunilor și dacă în fața mea se află un pacient care-și exprimă o credință accentuată în divinitate, desigur că îi pot recomanda și citirea unor rugăciuni și chiar confesarea la un duhovnic, tocmai pentru a găsi cele mai bune soluții de rezolvare a problemelor cu care se confruntă, cu păstrarea totuși a programului terapeutic. Tot ce poate veni în sprijinul sănătății psihice a unui individ, eu personal consider conlucrarea tuturor entităților profesionale: psiholog, medic, duhovnic spre binele unei persoane confruntate la un moment dat cu probleme.

R: Dumneavoastra ati muncit cu oameni care ne sunt adesea prezentati ca modele, cu o viata impecabila. De ce se ajunge pana la psiholog? De ce tot ceea ce au nu e suficient pentru ei?

I.M: Cine consideră că persoanele denumite de dvs. “modele” diferă în structura lor psihică de “oamenii de rând” se înșeală. De multe ori tocmai această “povară” le creează și lor probleme, neîmpliniri, frustrări, mergând până la depresii.

Viața impecabilă de care vorbiți este doar în imaginea creată de publicitatea de care se bucură, însă dincolo de mediatizare se ascund multe trăiri pe care uneori le este greu să le gestioneze și evident, un sprijin autorizat al unui psiholog îi poate ajuta să-și reevalueze poziția în societate și familie.

Aș menționa faptul că și “modelele” au familii, relații de cuplu uneori tensionate, copii cu probleme, părinți cu probleme etc. ceea ce desigur îi face umani și asemănători celorlalți oameni din societate.

R: Intampina, in general, o persoana publica mai multe si mai frecvent probleme legate de starea psihica? De ce?

I.M: Nu, evident că raportul este mult mai mic față de ceilalți având în vedere că poziționarea lor ca persoane publice le conferă avantajul de a se confrunta cu diferite situații ceea ce îi conduce la un copyng mai bun și la reprimarea (ca mecanism de apărare) unor angoase sau frustrări și această “mascare” a problemelor te conduce la ideea că sunt perfecți din multe puncte de vedere, deși ei cunosc faptul că în Sinele lor se amăgesc și de aici pot decurge o serie de probleme.

R: Ce ne puteti spune de acolo, din spatele cortinei, din sufletul unei ,,vedete”, cum ar trebui sa fie intelese, tratate sau privite?

I.M.:  Din punctul meu de vedere, trebuie înțelese și tratate așa cum tratezi orice persoană bine integrată social. Singura problemă a societății noastre este aceea că sunt prea multe vedete “contrafăcute” care consideră că trebuie tratate altfel decât un om obișnuit. Când voalul artificial creat de “vedetă” cade, abia atunci acestea se confruntă în plan psihic cu o serie de probleme.

O vedetă autentică, fiind conștientă de valoarea sa nu va cădea pradă unor false tratamente sau imagine din partea semenilor, ceea ce le conferă o stabilitate psihică și o personalitate bine conturată în toate planurile profesionale, sociale, familiale. Ceea ce ar trebui să știe aceste vedete este că indiferent de pozitia în care se află, să aplice acea înțelepciune: “Tratează pe cel de lângă tine așa cum ai vrea tu să fii tratat.”