Cand mergi

Cand mergi

Autor: Emima Bucur

Îți amintești?
Când talpa-ți firavă,
Pe pământ, primul pas făcu,
Iar surâsul pe față-ți apău?

Când mâini puternice te așteptau
Și-un glas de-ncurajare auzeai,
Iar tu zâmbeai?

Când mersul începu să prindă sens,
Când piașii ți s-au întărit,
Iar tu erai așa de fericit?

Acum când mergi,
De ce nu mai ești fericit?

Să îți amintești de copilărie, nu neapărat de primul pas pentru că e imposibil, este unul din cele mai plăcute momente pentru suflet. Să îți amintești de zilele în care te jucai cu o minge până o dădeai într-un loc de unde nu o mai puteai recupera, de serile de vară petrecute pe la bunici, de faptul că păpușa preferată a rămas fără un ochi căci o prietenă nu a fost atentă când a pus papușa la culcare, și tot așa.
Când erai copil era ușor să fii fericit, să te bucuri de fiecare pas făcut, de fiecare provocare sau de fiecare joc câștigat.

Acum ce te oprește să fii fericit? Te sfătuiesc ca atunci când mergi, pur și simplu, mergi. Lasă grijile, lasă problemele, lasă telefonul (să nu dai cu capul de vreun stâlp), lasă gunoaiele.

Bucură-te de faptul că te poți deplasa, că poți vedea cerul, că poți auzi o pasăre cum cântă, că te înconjoară natura atât de frumos și interesant creeată de Dumnuzeu.

Acum că poți să mergi,
De ce nu te mai bucuri?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *