Cand traiesti

Cand traiesti

Autor: Emima Bucur

Se zice că un urs
bătrân, urât, dar înțelept,
La marginea unei păduri stătea
de dimineață până seara.

Deși avea o casă
șubredă, mică, dar frumoasă,
Nu sta ursul în ea
nici măcar noaptea.

Însă la marginea pădurii,
gâze, reptile, dar și mamifere,
Ursul, pe oricine întâlnea,
negreșit întreba:
De ce ieși din pădure?

Și uite așa, ursul cu întrebarea sa
păzea, ocrotea, dar și mustra
Pe cei care doreau a se plimba
pe unde nu li se permitea.

Când eram copil, la câteva case depărtare de casa noastră locuia un domn, un bunic, de fapt, era un bătrân. Avea o casă destul de mare și frumoasă. Soția lui era foarte gospodină. În fiecare zi de sărbătoare îi vedeam îmbrăcați frumos și gata să întâmpine momentul special. Erau respectați și văzuți bine de restul oamenilor.

Acest om de fiecare dată când mă întâlnea pe stradă mă oprea. Nu o făcea urât sau să mă sperie. Îmi vorbea cu zâmbetul pe față și gata să mai asculte de la mine încă o poezie învățată la grădiniță.

De fiecare dată, după ce mă felicita și mă sfătuia să mă duc la scoală să mai învăț o poezie ca să am ce să-i recit și data viitoare, mă întreba: – Dar unde te duci? Acest om mi-a rămas în minte, dar mi-a rămas și întrebarea lui.

Acum te întreb pe tine: – Unde te duci?
Ți-ai facut “calculele” vieții? Pentru ce lucrezi? Pentru ce de dimineață și până seară ești ocupat? Unde vrei să ajungi?

De ce ieși din pădure? Unde te duci?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *