Category Archives: Blog

Mucoasa mica!

Mucoasa mica!

Nu cred ca a existat vreodata vreo jignire mai mare decat sa mi se spuna ca sunt mica. Cred ca ma schimbam la fata de fiecare data cand mi se spunea asa si eram foarte suparata, desi nu recunosteam. Nici acum nu suport, abia astept sa fac varsta la care voi fi suficient de mare pentru a face orice fara sa fiu aratata cu degetul 👉🏼 ,,esti mica!”

Imi aduc aminte ca visam din frageda copilarie la momentul in care voi fi mare, voi fi mama, voi avea un loc de munca, o masina de condus… toate scenariile jocurilor mele aratau asa. Mereu ii spuneam mamei ca eu vreau sa fiu mai mare, ca vreau sa merg mai repede la scoala, ca vreau sa-mi creasca sanii, sa-mi creasca parul si sa fiu adolescenta in toata regula. Mama imi spunea mereu sa am rabdare… la scoala insa, m-a dat cu un an mai devreme, slava cerului!

Imaginati-va ca vecinii se jucau cu mingea pe-afara iar eu luam materialele mamei din dulap le asezam cu maiestrie pe mine, astfel incat sa am o rochie de seara, imi puneam sandalutele cu putin toc si ieseam pe banca sa ii privesc ca la un  meci ,,royal”. Da, mi-am trait copilaria visand sa fiu mare. 

Cand am ajuns in sfarsit la primul meu job, la 21 de ani, toata lumea imi spunea ,,Vai, ce mica esti!” asta era ok, dar cand greseam ceva, orice, imi spuneau ,,Lasa ca esti mica, ai timp sa inveti!” sau ,,Esti mica, ce stii tu!”, ba chiar ,,Mucoasa mica!”. Vai ce suparata eram… chiar daca glumeau, pana cand am invatat sa ii fac eu pe ei in varsta si sa zic ca eu imi permit mai multe asa, ca sunt mai mica. La acelasi nivel de ,,gluma “ cu care mi se spunea si mie, desigur. Nu sunt mandra de asta, dar da, era o consolare.

Sa stiti insa ca dincolo de aceste replici, acolo, in mintea si in sufletul meu s-a declansat un proces demonstrativ: eu pot, eu nu sunt prea mica, am sa le arat eu ce pot face. Avand mereu aceste lucruri m-am zbatut enorm si da… poate chiar am gresit fata de mine, poate fata de cei din jur sau poate chiar fata de Dumnezeu. Insa eu nu am vrut… decat sa fiu mare! 

Dar sa retineti ceva, mai mari decat Dumnezeu nu exista si odata ce incercam sa tinem in fraie viata dupa bunul plac, sa grabim sau sa incetinim lucrurile in directia in care vrem noi, vine un moment in care Dumnezeu iti spune: Pana aici! Alege, ma lasi pe mine sa-ti ghidez viata sau vrei sa te ocupi tu de tot? 

Acesta este unul dintre momentele dificile din viata in care oamenii pierd totul, isi pierd speranta, vine disperarea, agonia si parca totul atarna de un fir de credinta. 

Tu ce alegi, sa te prinzi cu totul de credinta sau alegi sa gasesti singur solutii in bezna si in haos?

Tu esti barbatul, tu ai puterea!

Tu esti barbatul, tu ai puterea!

Femeia… cred ca are cele mai multe definitii. Eu cred ca femeia este un miracol de care daca stii cum sa ai grija iti va pune si soarele si luna la picioare.

Femeia e o putere complementara a barbatului, sau, dupa caz, o cale spre ruina. Femeia complementara e un izvor de bine, de iubire, de leac, de caldura, de bunastare sufleteasca si pace.

Pare asa… ceva… din povesti, stiu. Daca nu ai ajuns insa sa cunosti aceasta latura a femeii pe care o ai langa tine, pe care o placi sau o doresti, inseamna ca nu ai facut ceea ce tinea de tine. Asta inseamna ca ori de cate ori ducea in maini sacose prea grele pentru puterea ei, tu te-ai simtit suficient barbat doar ducand-o cu masina sau privind-o, ca ori de cate ori iti spunea ca are probleme tu i le-ai adus si pe ale tale si i le-ai prezentat ca fiind mult mai grave si mai importante, ca ori de cate ori ti-a cerut ceva concret tu ai promis si ai ramas la atat, ca ori de cate ori ti-a adus vorba despre ea tu ai vorbit de tine. Daca te-ai comportat asa, poate inconstient, esti nevoit acum sa te multumesti cu putin sau poate chiar cu nimic.

Daca vrei sa descoperi ceea ce este mai frumos la o femeie si daca vrei sa fie a ta in totalitate, in toata splendoarea ei… cucereste-o, cucereste-o prin tot ceea ce esti tu ca barbat in viata ei: sprijin, protectie, putere si siguranta. 

Cheia e la tine… tu alegi ce latura a femeii de langa tine vrei sa evidentiezi.

Tu esti barbatul, tu ai puterea! 

Rugaciune de multumire

Rugaciune de multumire

Adesea, in zilele si serile cele mai tacute, privesc din patul meu cald spre geam. Vad cerul si cateva crengi dintr-un pom scuturat de iarna.

Doamne… am o lista atat de lunga de multumiri, ma intreb: oare… conteaza ordinea? 

Zambind, cu lacrimi de recunostinta si de fericire pe obraz, vreau sa-Ti multumesc Tata pentru Tine. Da, ca dai culoare vietii mele si ca-i adaugi zilnic din ingredientele tale fascinante: iubire, nadejde, credinta. 

Uneori nu inteleg tot ce ai Tu de gand sa faci pentru mine sau unde vrei sa ajungi si ma revolt, sunt disperata, nu gasesc solutii, nu te mai aud, nu ma mai asculti, dar Tu, esti si ai fost mereu acolo si intotdeauna mi-ai dorit binele, asa cum numai Cineva care are in maini tot ce a fost, este si va fi, stie. 

O, Doamne, daca as putea sa vad de dinainte planul Tau, poate ca nu as mai plange decat de fericire. Dar din pacate sunt doar un om. Insa credinta mea in tine imi da puterea de a fi mult mai mult de atat.

Stii… vreau sa-Ti multumesc pentru toti oamenii pe care i-am intalnit si te rog sa-i binecuvintezi cu pace, iubire si credinta. Tine-i de mana si arata-le bunatatea Ta. 

Astazi privesc la viata mea de pana acum, tot ce simt e recunostinta. Iti multumesc pentru atentia, grija si migala cu care mi-ai construit drumul. Un drum fascinant, de mana cu Tine. 

Ce binecuvantata sunt sa traiesc o asemenea viata, ce fericita sunt sa simt o asa iubire. 

O iubire… greu de inteles!

O iubire… greu de inteles!

E tarziu tare, ar fi trebuit sa dorm de mult timp, insa simt o nevoie acuta sa ma rog. O nevoie mai mare ca niciodata. Nu stiu ce am de spus, nu am nicio nevoie noua, nicio durere si nici vreo veste noua. Vreau doar sa vorbesc cu El.

Nu stiu ce sa-I spun, dar ma pun pe genunchi si imi imaginez ca Il privesc in ochi. Ce stare, ce emotii, ce trairi si parca singura intrebare care imi vine este: De ce Tu nu m-ai sacrificat pe mine si ai ales sa-L dai pe singurul Tau Fiu pentru mine, pentru fericirea mea, pentru bunastarea mea? Tocmai pentru mine? Eu nu inteleg! Adica oricine ar fi ales sa ma trimita pe mine ,, la taiere” in loc sa-si trimita fiul. 

Atunci… mi-am zis: Ei, poate nu pentru mine l-a sacrificat, dar atunci pentru cine, ca nu cunosc pe nimeni care sa merite asa ceva. 

E foarte ciudat, atat de greu de inteles dupa ce ajungi sa intelegi omul… 

Si totusi de ce?

,,Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica.” Ioan 3:16

Pentru ca iubirea adevarata e greu de inteles, de patruns, de trait si de simtit. Mult prea greu pentru un om prins si indragostit de aceasta lume, care a ales ca Iubirea sa moara, pentru ca nu a stiut ce inseamna si nici nu a dorit. 

Sacrificiul suprem insa… a dovedit-o! 

Tu intelegi acum ce e iubirea?

Despre ,,a epata”

Despre ,,a epata”

Am muncit in mediul monden mai bine de trei ani si am cunoscut o multime de oameni interesanti, unii chiar fascinanti.

Am avut ocazia sa vorbesc si sa cunosc chiar, nume grele din lumea vedetelor (adevarate). Stiti ce m-a fascinat la ei… modestia. Este adevarat ca au o viata frumoasa, ca nu le lipseste nimic, ca au de unde da,  ce imbraca si mananca la cele mai bune restaurante, dar nu i-am vazut o data sa spuna: ,,Stai sa-mi pun poza pe net cu masina sau cu mine la restaurantul asta ca nu am mai pus de aici, sau poza cu camasa asta ca e noua si e de firma.” 

Cred ca daca ar fi facut asta mi s-ar fi parut penibili pentru ca stiam ca nu ii reprezinta. 

De cealalta parte a baricadei cu riscul de a-i supara pe multi sunt cei care si-ar poza si eticheta. Sa ma iertati! Poze peste poze de la restaurante, cafenele, cluburi, masina, hainita de firma, blanuri, posete, genti, plase si nu vorbesc doar de fete. 

I-am cunoscut si pe ei. Mereu am simtit ca duc o lupta pentru a epata, pentru a fi validati de ceilalti ca fiind cineva si a-si sustine sau a dobandi un statut, uneori chiar imaginar. Aproape nimic din ce faceau nu era real. Pentru mine acestia nu au credibilitate. Daca as vedea un astfel de barbat as avea mari semne de intrebare din start, principalul ar fi: ,,Oare vrea sa posteze vreo poza cu mine, oare vrea sa o trimita vreunui prieten ca sa se laude, oare ma vrea ca pe trofeu?” si cred ca asta gandeste si un barbat despre o astfel de femeie.

E foarte ciudat sa te lase rece un om cu potential. Dar stii, lupta pentru validare e egala cu zero pentru ca tu devi valid in ochii tai doar atunci cand scopurile tale si activitatile tale sunt mult mai profunde si importante decat a demonstra lumii ceva.

Mi-au placut oamenii din prima categorie, desi discretia si misterul poate au fost greu de deslusit sau au ramas asa. Pentru mine aceia sunt oamenii impliniti, oamenii puternici, oamenii care stiu cu adevarat cine sunt indiferent ca azi merg pe jos sau maine se plimba cu bolidul, indiferent ca azi poarta haine sport sau maine smoking. Ei sunt ei… si sunt fascinanti!

Pasiunea… draga de ea!

Pasiunea… draga de ea!

V-ati gandit vreodata ce v-ati face daca ati fi smulsi efectiv din rutina voastra zilnica si din siguranta psihica in care va aflati? 

Ei bine eu traiesc acum un astfel de moment. Pot sa zic ca ma bucur de libertate si meditez adesea la multe lucruri legate de noi, oamenii. 

Am ajuns la concluzia ca nu stiu cum se face, dar banii de chirie si de mancare tot vin si daca nu muncesti la modul la care sa mergi la program sa stai opt ore acolo si sa ajungi acasa epuizat. Cu doua trei proiecte de freelancer faci aceiasi bani sau poate chiar mai mult. Altfel, la finalul lunii ai bani cat sa iti cumperi mancare si sa ai unde sa dormi. Adica bani cat sa fii bun de munca in continuare in institutia respectiva. I-as pune un titlu acestei teorii, dar nu vreau sa fiu prea brutala.

Tot ce te poate salva ca sa nu vezi partea aceasta este pasiunea pentru ceea ce faci. Doamne, ce frumoasa e pasiunea si ce minuni poate face ea… n-aveti idee! Ma gandesc acum ca sunt atat de multi oameni care muncesc intr-un domeniu care nu le place, nu se simt confortabil si nu pot evolua. Ma cutremur! Viata fara o perspectiva este fara sens!

Daca pasiunea sau perspectiva unei noi etape dispare, incepi sa muncesti pentru bani pana realizezi ca de fapt nu ai pentru ce.

Pe mine monotonia sau rutina ma sperie, ma dispera, ma enerveaza la culme. As incerca toate meseriile din lume, cu cateva exceptii, numai sa nu simt ca nu mai invat nimic si ca asta e tot si trebuie sa ma multumesc cu atat. 

Cel mai fascinant lucru in viata asta este sa inveti mereu cate ceva… cred ca e estenta vietii. 

Sa lupti sa inveti… sa inveti sa fii fericit!

… si sa nu-ti faci rate! 

Cand eram micuta visam sa ma fac ceva… tare avantajos

Cand eram micuta visam sa ma fac ceva… tare avantajos

Creativitatea era inca din copilarie un punct pe care doream sa il dezvolt, insa intr-un mod inconstient atunci. Asa ca ma jucam de-a mama, de-a farmacista, de-a prezentatoarea meteo, de-a Andreea Marin, vanzatoarea de cartofi (castane), etc. 

Intotdeauna analizam situatiile in care eram si prin care treceam si tot ceea ce faceam cu parintii. Adesea mergeam in vizita la prieteni si mereu aveam cunostinte noi. 

Cand intram in casa lor ne primeau, mai ales pe mine, copil fiind, impecabil. Tot ce doream, tot ce pofteam, mi se dadea. 

Intr-o zi, unul dintre cei la care eram in vizita m-a intrebat: Denisa, ce vrei sa te faci cand cresti mare?

Am stat eu, m-am gandit si am raspuns:

-,,Musafira”!

Despre fericire, fericirea mea

Despre fericire, fericirea mea

Sunt fel si fel de oameni cu nenumarate opinii despre fericire. Eu mereu mi-am atasat-o de un vis al meu si atat timp cat am facut pasi spre acel vis am fost fericita. Tot ceea ce iubeam sa fac cel mai mult era sa muncesc in directia respectiva, nu aveam nicio alta placere, nu aveam prieteni pentru ca nu aveam timp sa ies cu ei, nu gateam pentru ca mancam in oras, respiram doar pentru visul meu.

Intr-o zi lucrurile au luat o intorsatura neasteptata si munca mea in acea directie nu m-a mai facut fericita deloc, ba din contra, ma simteam fortata pentru ca nimic nu ma mai motiva. Acela a fost momentul in care am realizat ca nimic nu e mai important decat fericirea mea. 

De atunci fericirea mea e visul meu si sunt inconjurata de prieteni, de oameni frumosi, gatesc tot felul de minuni, unele imi ies, altele nu, insa ador sa imi petrec timpul alaturi de cei care conteaza. Ador sa imi petrec timpul traind!

Doamne… cat aer! 

M-am lasat de Tine si m-am apucat de frici

M-am lasat de Tine si m-am apucat de frici

Era tarziu tare si parca nu puteam sa dorm, aveam o gramada imensa de probleme, de rezolvat, iar unele lucruri imi pareau chiar imposibile. Asa ca am stat de vorba cu mine si mi-am facut o lista a prioritatilor: chirie confortabila, mancare sanatoasa, jobul ideal, remuneratie excelenta si sanatate controlata. Bun, ce pot eu sa fac in acest sens? Ma intrebasem. Stiu, ma gandesc la conexiuni, la relatii, prieteni care m-ar putea ajuta cu un sfat si decid sa ii apelez pe cei care mi-au spus ,,cand ai nevoie de ceva, spune-mi”.

Am alergat cu disperare la primul om ,,AMAGITORUL” cu care in mod normal nu m-as fi intalnit in viata mea, nici macar sa ii cer ceva. Mi-a zis in continuare ca ma ajuta cu orice, imi cumpara si apartament si am si vara cazare la mare, ca viata imi va fi un rai. Imi parea ceva murdar, impachetat frumos. Stiam ca sunt mintita, asa ca am alergat spre urmatorul.

Am ajuns la cel de-al doilea ,,PROFITORUL”, care mi-a spus si el ca face tot ce poate pentru mine. El nu a facut nimic pentru ca am facut eu tot ce am putut pentru el. M-am luat cu asta si am uitat de nevoile mele. Si…m-am trezit cu si mai multe nevoi. Parca nu mai eram implinita, fericita, imi doream mai mult si nu aveam cui sa cer. 

Asa am ajuns la cel de-al treilea ,,DEZINTERESATUL” si-mi zic ,,Da, poate ii pare rau pentru tot ceea ce mi-a facut si ar vrea sa isi mai spele din pacate?”. Nu a fost deloc asa!

Pe langa amagitorul, profitorul si dezinteresatul am mai intalnit multi altii din aceeasi categorie. Pentru ca in fata unui om disperat se vor intinde cele mai frumoase capcane in care isi pot pierde sufletul, adica tot ceea ce mai au.  

Ajungem de multe ori ca fugind de nevoi sa creem altele si mai mari si fugind de frici sa ajungem sa le hranim. Ne place sa credem in iluzii!

Astazi, e la fel de tarziu si nevoile mele sunt la fel ca ale tale sau poate diferite, dar exista. Nu mai stau de vorba cu mine ci cu Dumnezeu si stiu ca El imi va da totul pentru ca la El este Puterea, Dreptea si Iubirea. 

Va doresc ca in anul acesta sa nu va mai lasati iluzionati si sa alegeti sa intalniti adevaratele valori care va vor face liberi, bogati si fericiti!

Sa aveti un an excelent! La multi ani, va pup!

2018, anul in care mi-am indeplinit doua mari dorinte

2018, anul in care mi-am indeplinit doua mari dorinte

Am avut un an in care Dumnezeu m-a tinut strans de mana, a luptat pentru mine si m-a ferit de tot ceea ce inseamna ,,rau”.

La varsta mea, 25 de ani, am foarte multe curiozitati, mai ales legate de televiziune. De la mijlocul anului trecut (2017) m-a incercat o stare teribila de plafonare. Eram reporter la stiri si aveam doua curiozitati prioritare, oare cum e la alta televiziune si oare cum e sa lucrezi la o emisiune. Nu as fi avut niciodata curajul sa fac o schimbare de acest gen, nu de televiziune, pentru ca nu aveam niciun motiv, dar asa au decurs toate in acest an incat mi-am implinit sufletul cu cele doua mari curiozitati, chiar in luna aprilie. A durut ,,putin”, dar a meritat!

Asa am cunoscut o echipa minunata, cea din spatele emisiunii ,,Acces Direct”. E atat de unita… a fost pentru prima oara in cariera mea de jurnalist cand am inteles ce inseamna echipa. De exemplu, intr-o zi, cand am mers pe teren, la un pont, si eram intr-un oarecare ,,pericol”, o buna parte din echipa a venit cu mine, in frunte cu seful si coordonatoarea  mea, ca sa fiu in siguranta. Am trait un sentiment extraordinar de frumos. Am vazut ce inseamna sa faci parte dintr-o echipa.

Apoi modul in care erau determinati sa faca intotdeauna tot ce este mai bun m-a facut sa ma simt responsabila ca lucrez la o emisiune foarte urmarita, din cadrul unei televiziuni de top, unde pretentiile sunt pe masura, iar modul in care ma motivau sa dau tot ce am mai bun a fost esential in a-mi redobandi increderea pe care o pierdusem cu cateva zile inainte de a ajunge la ei.

Am realizat ca oamenii acestia au cea mai tare emisiune si stiti de ce? E una dintre putinele emisiuni care se ocupa de problemele oamenilor de rand si intind o mana de ajutor. Poate ca nu vreti sa fiti de acord cu mine, dar adevarul acesta este.

Eu, fiind in departamentul ,,Monden”, am ajuns in casele multor persoane publice deosebite, unde am stat de vorba cu ele, mi-au relatat povesti de viata impresionante si am legat chiar si prietenii.

Acestor oameni frumosi de la Antena 1, ,,Acces Direct”, vreau sa le multumesc pentru tot. N-am sa uit niciodata ca mi-au fost alaturi atunci cand mi-a fost cel mai greu. Asta spune multe despre ei si tot ceea ce fac! Pentru mine, faptul ca i-am cunoscut in acest an a fost cea mai mare realizare a mea si multumesc tuturor celor care au facut posibil acest lucru!

Si voua, celor care cititi aceste randuri, un sincer multumesc! Va imbratisez cu drag si va doresc un an bogat in bucurii!

Eu plec castigata din acest an si sunt nerabdatoare sa-l traiesc din plin si pe urmatorul, poate mai inteleapta, mai increzatoare, mai credincioasa si mult mai puternica!