-Ce fericita esti!

-Ce fericita esti!

-Nu stiu Denisa, ce se intampla, radiezi, ti-ai gasit pe cineva?

-M-am gasit pe mine! Ma pierdusem la un moment dat intre ura, durere si tacere, dar m-am regasit.

-Cum?

-Am tacut si am ascultat…

-Ce ai auzit?

-Tot! Absolut tot. Tot ce am facut si n-am facut. Tot ce sunt, ce nu sunt, ce am fost si ce as putea fi.

-Te-a durut?

-Cumplit!

-Dar ce ai auzit ca ai putea fi?

-Absolut orice doresc!

-Si ai crezut…

-Nu!

-Pai si atunci cum de esti atat de fericita?

-Pentru ca in toata neincrederea mea si neputinta mea am vazut ca oamenii din jurul meu cred in mine, ingrozitor de mult.

-Ingrozitor?

-Da, m-au socat de multe ori, dar mi-am dar seama ca ma vad departe, ma pun pe un piedestal si ma poarta pe aripi. Ei nu isi dau seama, dar asta fac!

-Hai ca mi-ai starnit rau curiozitatea ce ziceau ca faci sau ai facut…

-Tot ce fac sau au facut ei.

-Nu inteleg ceva… cum ai inteles ca te vad departe, daca tot ce au facut ei iti atribuie tie?

-Pentru ca nimeni nu accepta un om diferit. Trebuie sa fie ca majoritatea si atunci ii atribuie actiuni sau trasaturi de caracter comune pentru a-l face mai accesibil si mai tolerabil.

-Singura ai ajuns la aceasta concluzie?

-Nu. Am regasit iubirea neconditionata si iertarea deplina a Dumnezeului meu, al tau si al lor.

www.denisadumitras.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *