Suntem in Saptamana Patimilor si m-am gandit mult la ce sa scriu legat de acest subiect. Stiu ca in sufletul si in viata fiecaruia dintre voi exista ceva care va apasa, e foarte greu si parca va este greu sa inaintati. Cu fiecare zi ce trece, parca va pierdeti elanul.
Aceasta saptamana este una foarte buna, in care puteti medita mai mult la povara voastra, decat la nevoile voastre.
Cand vorbesc despre povara, ma gandesc la vina, vina care apasa. Poate ati gresit unui om sau mai multora, poate v-ati necinstit parintii, poate nu ati fost suficient de fermi cu cei mici, poate cineva drag este grav bolnav, iar voi va simtiti neputinciosi, poate sufletul vostru este plin de ura si dornita de razbunare sau poate ca sufletul vostru nu mai are niciun strop de credinta, nu mai poate spera la o zi de maine mai buna. Toate acestea sunt poveri cu adevarat grele si cumplit de apasatoare.
As vrea sa va ganditi cu totii profund la durerea din sufletul vostru, la cat de umiliti va simtiti sau cat de nedreptatiti in aceste momente, privind spre povara voastra si apoi ganditi-va la Isus cum s-a simtit pe drumul spre Golgota ducand in spate poverile TUTUROR. Va puteti imagina o durere cam de cel putin zece ori mai mare decat cea pe care o simtiti voi acum?
Aceasta saptamana a patimilor reflecta de fapt viata noastra plina de patimi. Ori de cate ori am fost vanduti de cineva am simtit putin din durerea Lui Isus sau ori de cate ori am vandut pe cineva am fost unul dintre cei care L-au rastignit, care apoi s-a simtit vinovat precum Iuda, cel care si-a luat viata din cauza poverii mult prea mari pentru el.
Dupa acea poveste de la Golgota noua ni s-a dat o alta solutie decat cea la care a apelat Iuda si anume, iertarea pacatelor.
De fiecare data cand va simtiti murdari de vina spuneti tot ceea ce simtiti pe genunchi inaintea Lui Dumnezeu, regretati din suflet si cereti iertarea pacatelor voastre.
As vrea sa intelegeti cu adevarat sacrificiul Lui Dumnezeu de a da spre moarte pe singurul Sau Fiu, pe Isus, spre iertarea pacatelor noastre. Stiu ca atunci cand sunteti doborati de vina sau povara simtiti cu adevarat durerea, umilinta, tradarea si nedreptatea la care a fost supus singurul Om neintinat al acestei lumi. Daca El a trecut pe acolo, pentru tine este o onoare sa inveti si sa simti putin din lectia sacrificiului, care din punctul meu de vedere este cea mai importanta, pentru ca doar asa vei putea intelege cu adevarat sensul vietii.
Imi doresc pentru voi sa fiti liber de tot ceea ce va apasa, sa aveti din nou priviri senine si pline de speranta. In aceasta saptamana si ori de cate ori veti fi doborati de poveri sa nu uitati ca aveti sansa de a fi schimbati si inaltati!
Dumnezeu sa va lumineze sufletul, calea si viata!
Denisa Dumitras