Astazi, de ziua internationala a fericirii, fii fericit!
Ma vei intreba: ,,Cum sa fiu fericit, cand in lume e cum e, cand guvernantii fac sau nu fac, cand traim intr-un mare haos fara sa avem certitudinea unei zile normale de maine, daramite a unui vis implinit?”.
Stiu de aceste framantari, le-am experimentat si eu, dar nu e despre ceilalti, ci despre alegerea personala.
Totul a inceput inainte de Pamant, atunci cand Lucifer, cel mai frumos si inalt in rang dintre ingeri a inceput sa se increada in puterea si celelalte calitati ale lui, dar a omis faptul ca toate acestea i-au fost oferite chiar de Cel impotriva caruia incepea sa se pozitioneze.
A mers printre ceilalti ingeri si L-a prezentat pe Dumnezeu ca fiind un tiran care ii priveaza de libertate. Ca ei pot lua singuri decizii, ca se pot increde in puterea lor si ca pot duce o viata mai buna fara Dumnezeu.
Unii ingeri au crezut in ceea ce le-a spus Lucifer si astfel L-au pozitionat pe el m-ai presus de Dumnezeu.
Cei care nu au crezut in nemarginita iubire a Lui Dumnezeu au fost aruncati pe Pamant si lucreaza si astazi printre noi. Vi se par cunoscute frazele in care Dumnezeu este denigrat, demodat, mai degraba un inamic al omului? Sau cuvintele care iti indica faptul ca banul este puterea, ca functiile si relatiile te vor ajuta in viata?
Toate acestea fac parte din lucrarea intunecata. Cum ar putea fi un om care azi este si maine nu este, azi are si maine n-are, azi e in putere, maine in suferinta sa fie mai presus de Dumnezeu? Este doar o amagire, o falsa corupere prin frica. Un indiciu important pe care trebuie sa il stiti pentru a putea distinge binele de rau este ca Dumnezeu nu va lucra niciodata cu frica, ci cu iubire.
Dincolo de milioanele de stiri legate de haos, dezastre, culori politice si strategii este o lupta mult mai clara si mai simpla intre bine si rau. Intre cine alegem fiecare dintre noi sa fim, un om care crede in Dumnezeu sau un om care crede in oameni.
Astazi, de ziua internationala a fericirii, cei care cred in om sunt tristi, disperati, inversunati si sunt gata sa striveasca alti oameni prin ura, cand singurul care trebuie strivit este eul pentru ca toata viata lor sa poata fi condusa de unul singur, de Dumnezeu, nu de ei insisi sau de altii ca ei.
Va aduc aminte de una dintre intamplarile din Biblie care mi-au placut foarte mult atunci cand am fost copil.
Sadrac, Mesac si Abed-Nego au fost trei oameni care au refuzat sa se inchine unui chip cioplit pentru ca singurul caruia ei se inchinau era Dumnezeu. Au fost aruncati in foc pentru asta, insa nimic nu i-a atins. (Daniel 2, 3)
In zilele noastre poate nu avem chipuri cioplite imense si nu suntem fortati sa ne inchinam lor, dar credem cu tarie ca lucuri, oameni sau niste culori ne vor schimba viata in bine. Astazi nimeni nu forteaza, pentru ca alegem singuri sa ne condamnam la nefericire.
Sadrac, Mesac si Abed-Nego au fost aruncati in foc si au fost nevatamati? De ce? Pentru ca au distins clar diferenta dintre bine si rau, ceea ce in zilele noastre este foarte dificil din cauza nebuloasei create, care continua sa se-nteteasca.
Asta face o credinta autentica, nimic din ceea ce este rau nu atinge omul a carui singura lui frica este cea de Dumnezeu.
Credinta autentica va aduce claritate in decizii, fericire si siguranta in cele mai sumbre imprejurari omenesti, chiar si in cuptorul cu foc.
Daca esti nemultumit de oameni, e momentul sa fii fericit!
Crede in Dumnezeu, atat!
www.denisadumitras.com