Wow, acesta este un subiect sugerat de voi si care imi place enorm de mult, mai ales ca se potriveste astazi fiind chiar Ziua Pamantului. Cred ca se vede in ultimele mele poze ca imi place foarte mult natura, cu toate acestea cand am intrat in padure pentru a face cateva poze m-am simtit foarte straina acelui loc si asta pentru ca o gramada de insecte ma inspectau.
Aducandu-mi aminte de acel moment am si ales poza pentru acest articol. Sper sa va aduca un zambet pe buze.
Nu vi se pare ciudat ca am ajuns cu totii sa ne simtim inconfortabil in mijlocul naturii si mult mai bine intre betoane?
Gandindu-ma acum la acel moment din padure, in care frica de niste insecte parca mi-a intunecat gandirea ma gandesc serios daca eu sunt cu adevarat prietena cu natura sau nu.
Daca nu sunt este cam ingrijorator si asta pentru ca Dumnezeu este Cel care a creat natura ca o casa pentru noi.
Natura este caminul nostru si orice moment petrecut in mijlocul ei, ar trebui sa ne apropie mai mult de Dumnezeu, sa ne aduca liniste, siguranta si mai presus de toate sa ne faca sa ne aducem aminte de cat de Maret si Puternic este Dumnezeu si ca tot ceea ce a facut El candva si face, niciun om nu va putea egala vreodata. Oamenii incearca si vor incerca mereu sa Il egaleze si chiar sa-L submineze pe Dumnezeu intr-un mod constient sau nu si asta din cauza firii pacatoase care se alfa in sinele nostru.
Un om care Il cunoaste, insa, pe Dumnezeu are doua firi, una pacatoasa si una noua, cea care i-a fost data imediat dupa descoperirea Creatorului. Din acel moment in viata omului se duce o lupta intre cele doua firi pana trece la odihna.
Cred ca apropierea unui om de natura spune foarte multe lucruri despre apropierea lui de Dumnezeu.
Acel om care stie sa se bucure de orice ganganie, de orice planta sau floricica este un om care intelege cu adevarat rostul creatiei, al creatiunii si al Creatorului. Asa ca nicio gaza nu il mai sperie, ci se bucura de existenta ei, ceea ce inseamna ca in sinea lui predomina firea cea noua.
Stiu, eu mai am de muncit la acest capitol…
Denisa Dumitras