Sa ma razbun sau nu?

Sa ma razbun sau nu?

Imi aduc aminte de vremea cand eram de vreo 8-9 ani, de o intamplare care mi-a sadit in comportament o deprindere sanatoasa.

Era o zi de primavara si imediat dupa ce am venit de la scoala, am intrat in casa si am aruncat ghiozdanul furioasa pe pat. Pufaiam incontinuu si tranteam lucrurile in jurul meu. Tatal meu, surprins de atitudinea mea m-a intrebat ce s-a intamplat. L-am privit cu furie in ochi si i-am spus ,,Am sa ma razbun, vor vedea ei!”.

Tata s-a albit la fata, stia ca atitudinea mea nu este una buna. Eram suparata pe colegii mei care probabil au zis sau au facut ceva ce m-a deranjat, nici nu mai stiu.

In schimb insa imi aduc foarte bine aminte de reactia tatalui meu. Mi-a zis asa: <<Denisa, ai grija ca aceasta stare, acest comportament nu vine de unde trebuie. Iarta-i, ba chiar binecuvinteaza-i in sufletul tau sau chiar spune-le ,,Dumnezeu sa te binecuvinteze!” si vei vedea cum se vor opri, altfel nu vei face decat sa alimentezi raul.>>

M-a pus pe ganduri…

Partea amuzanta este ca eu chiar am experimentat asta la scoala pe colegii care ma suparau. Ii priveam in ochi si le ziceam foarte relaxata ,,Dumnezeu sa te binecuvinteze!”. Hahaha, copiii, saracii, va dati seama ca amuteau nu intelegeau nimic pentru ca toate porneau din joaca.

De atunci asta am facut de fiecare data cand cineva a incercat sa imi faca rau sau chiar mi-a facut. Nu la nivel declarativ, ci  sufleteste si psihic. Uneori m-a durut foarte tare si mi-a fost extrem de greu sa trec peste. Poate m-au incercat sentimente de furie, de deznadejde, de nedreptate, dar am ales sa vorbesc toate aceste lucruri cu cel mai bun Prieten al meu.

De foarte multe ori am fost intrebata de ce nu reactionez, de ce nu fac nimic. Stiam ca nu am suficienta putere pentru a-mi face dreptate, iar eu nu stiu ora, locul, momentul si modul cel mai potrivit prin care pot da lectii unor oameni. Cred ca razbunarea cea mai potrivita e in mainile Lui Dumnezeu.

Un suflet curat e cea mai mare binecuvantare pentru o viata linistita. Va spun cu mana pe inima ca atunci cand am fost neindreptatita de cineva in lucruri mai mari sau mai mici, Dumnezeu a intervenit cumva, oamenii nu au inteles, dar eu am stiut mereu ce se intampla, de fapt, dincolo de aparente.

Cred ca asta se intampla cu fiecare om care crede in Dumnezeu cu adevarat! Mai devreme sau mai tarziu se vede cui Ii apartine.

Denisa Dumitras

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *