Category Archives: Poezie

Ceea ce nu e totul, e nimic

Ceea ce nu e totul, e nimic

Atatea drumuri batute 
Atat de multi oameni invrajbiti 
Atat de multe usi inchise
Si-atata dor m-au obosit. 

De la o vreme privesc in jur 
Si ma intreb de cine trebuie sa ma feresc?
Am spus bine? Ce-am facut?
Dar nu ma mai ostenesc.

Tot ceea ce vine 
Sa fie bun primit.
Cu Dumnezeu ‘nainte
Voi fi de neclintit!

Sa cresc prin munca, 
Sa strang in brate doar omul iubit 
Fac din mine o ,,bestie”
Cum rar ai intalnit…

Fericirea o stiu bine,
Viata m-a invatat de om mic
Ca ceea ce nu e totul,

E nimic! 

Neconditionata iubire si durere a femeii

Neconditionata iubire si durere a femeii


Autor: Denisa Dumitras

Mi-e mila de acea femeie
Care sufera in tacere.
Pe al carei obraji se varsa
Sufletu-i amar asezat intr-o grimasa.

Credinta e puterea ei
Si pe a sortii aripa da vina.
Dar, nu, femeie buna,
Providenta sa-ti fie cununa!

Nicio suferinta, niciun cuvant si nicio durere
Nu pot sa te atinga
Cand in suflet pastrezi a Lui Dumnezeu mangaiere
Care sa-ti dea speranta si sa te curpinda.

Femeie cu suflet de inger
Dumnezeu sa te insoteasca oriunde ai merge
Chiar de ar fi sa te dezlegi de tot
Ceea ce nici fortat nu mai merge.

Iti plange si carnea cu lacrimi de sange
Te implora sa-i dai macar un ragaz
Ranile pentru a si le drege.
Dumnezeu sa-ti dea puterea
Sa nu mai simti durerea
Si omului tau intelepciune
Sa te pretuiasca ca pe o minune!
De sticla sa nu se mai atinga
Suflarea sa nu ti-o mai stinga!

Tu femeie harazita
Cu iubire infinita
Fii de Tata binecuvantata
De ingeri preaiubita si ocrotita!

25 noiembrie – Ziua Internationala de Eliminare a Abuzului Femeii

Iubeste nebuneste!

Iubeste nebuneste!

Autor: Denisa Dumitras

Iubeste cu toata fiinta ta,
Iubeste cu toata daruirea ta,
Iubeste asa cum nimeni nu te poate sfatui Iubeste asa cum nimeni nu poate sti.

Iubeste chiar de ei nu vor intelege
Ce se afla in gand cand sufletu-ti plange  Iubeste fara frica, ceea ce simti ca iubesti
Pentru ca iubirea este greu sa o gasesti.

Iubeste fara sa te intrebi ,,De ce?”
Iubeste fara explicatii
Iubeste mai presus de orice
Pana cand inima iti rade cu vibratii.

Iubirea e o fericire?
Sau o continua agonie?
O, nu!
Nu e niciuna, nici alta.

Iubirea este in orice timp, moment si stare,
Iubirea e candoare,
Iubirea nu se poate distruge,
Nici de oameni, nici de  ganduri, nici de departare.

Iubirea e ca o licoare
Ce o bei fara sa stii si te uiti tamp in zare
Nu te mai intereseaza de nimic
Decat de data urmatoare.
Peste o luna, doua, cinci… ani…
Atati cati or fi
Iubirea nu trece, iubirea-i vesnica si asa va fi!

Ruga pentru tara

Ruga pentru tara

Tata, stau acum pe genunchi in fata Maretiei Tale,
In numele unui popor de oameni credinciosi, In numele unei tari binecuvantate cu pamant roditor,
In numele unor suflete pierdute, care adesea au uitat de Tine,
In numele celor care au luat de la semenii lor,
I-au lovit, i-au vandut, i-au umilit…
In numele tuturor celor mai neinsemnati oameni si totodata a celor mai valorosi in ochii Tai,
Indura-Te de noi si iarta-ne!

Abia acum vedem cat suntem de mici, de neinsemnati si de murdari.
Si toti la fel de vinovati!

Dar suntem aici, pe genunchi, privim spre Tine,
Tu Cel care poti face muntii sa se mute din loc,
Cel care desparti apele si vindeci leprosii,

Ce-Ti sunt niste inimi pline de pete care s-au impotmolit in ale lor regrete?

Tata, suntem distrusi, am crezut atat de mult in oameni,
Ne-am bazat pe a lor putere ca vor sti sa ne conduca, sa ne ofere, sa ne ridice, sa ne indrume,
Am uitat ca nu vor sti nimic fara a Ta intelepciune,

O, Doamne, si noi, si ei, suntem doar niste oameni care au nevoie de Tine inainte de toate.

Nu stim ce ne asteapta, insa Tu spre noi indreapta
A Ta privire, a Ta indurare si binecuvantare.
Incepe Tata, cu o ploaie…
Ne da tu rod,
Sa avem ce strange in hambare pentru vremea ce va fi sa vie.

Boala, foametea, plansul si durerea
Nu au ce sa caute
La un popor prin a carei Carte
Ii este sortita mantuirea.

Tu, cu dragostea Ta de Tata,
Nu poti uita a Ta tara minunata,
Copii ce au crescut temandu-se de Tine,
Uniti sub acelasi steag al dulcei Romanie!

Autor: Denisa Dumitras

Drum binecuvantat

Drum binecuvantat

Autor:  Denisa Dumitras

Un drum avem fiecare
De vei alege dulce carare
Sa nu-ti fie de mirare
Cand vei plange apoi ca doare.

Alege-ti tu drumul
Dar cauta sa pasesti cu intelepciune
Oricat de mare este visul
Nu e sigura aceasta lume.

Peste toate El este Domn
Si stie al momentului sau timp
Credinta, pui de om
Nu mai obosi in contratimp!

Cand traiesti

Cand traiesti

Autor: Emima Bucur

Se zice că un urs
bătrân, urât, dar înțelept,
La marginea unei păduri stătea
de dimineață până seara.

Deși avea o casă
șubredă, mică, dar frumoasă,
Nu sta ursul în ea
nici măcar noaptea.

Însă la marginea pădurii,
gâze, reptile, dar și mamifere,
Ursul, pe oricine întâlnea,
negreșit întreba:
De ce ieși din pădure?

Și uite așa, ursul cu întrebarea sa
păzea, ocrotea, dar și mustra
Pe cei care doreau a se plimba
pe unde nu li se permitea.

Când eram copil, la câteva case depărtare de casa noastră locuia un domn, un bunic, de fapt, era un bătrân. Avea o casă destul de mare și frumoasă. Soția lui era foarte gospodină. În fiecare zi de sărbătoare îi vedeam îmbrăcați frumos și gata să întâmpine momentul special. Erau respectați și văzuți bine de restul oamenilor.

Acest om de fiecare dată când mă întâlnea pe stradă mă oprea. Nu o făcea urât sau să mă sperie. Îmi vorbea cu zâmbetul pe față și gata să mai asculte de la mine încă o poezie învățată la grădiniță.

De fiecare dată, după ce mă felicita și mă sfătuia să mă duc la scoală să mai învăț o poezie ca să am ce să-i recit și data viitoare, mă întreba: – Dar unde te duci? Acest om mi-a rămas în minte, dar mi-a rămas și întrebarea lui.

Acum te întreb pe tine: – Unde te duci?
Ți-ai facut “calculele” vieții? Pentru ce lucrezi? Pentru ce de dimineață și până seară ești ocupat? Unde vrei să ajungi?

De ce ieși din pădure? Unde te duci?

Cand vorbesti

Cand vorbesti

Autor: Emima Bucur

Cuvintele rostite în șoaptă,
Ca adierea vântului,
Să arate dragoste.

Cuvintele rostite cu glas,
Ca sunetul râului de munte,
Să aducă dragoste.

Cuvintele rostite cu putere,
Ca tunetul cerurilor,
Să aducă dragoste.

Se spune că dragostea este în toate. Dragostea este în fiecare mugure de floare care în curând va înflori așa frumos și chiar dacă se ofilește, mai ales dacă e o floare care “aduce rod”, ea a împrăștiat parfum, adică dragoste, suficient.

Dragostea este în fiecare animal gigant sau în cea mai mică vietate care își are rostul ei în bunul mers al naturii.

Dragostea este în fiecare picătură de apă sau în cristalele miliardelor de filgi care se aștern pe pământ în anotimpul fruguros, dar frumos și plin de farmecul sărbătorilor de iarnă care, la rândul lor, și ele sunt pline de dragoste.

Dragostea e și în noi, iar acum, te invit să oferi și tu dragoste prin fiecare cuvânt pe care îl pronunți oricui.

Hai să fim dragoste!

Cand privesti

Cand privesti

Autor: Emima Bucur

Deschide ochii și privește-n sus,
E cerul cel îndeajuns
de-nalt.

Deschide ochii și privește-n jur,
Este pământul ca un tezaur
atât de mare.

Deschide ochii și privește-n jos,
E apa cea împodobită cu frumos
până-n adânc.

Știu că nici cerul, nici pământul și nici apa nu e un “frumos continuu”. Știu și văd că peste tot există răutate, nedreptate, singurătate, … fiecare om parcă trăieșe doar pentru el, iar restul e ca și cum nu ar exista sau nu ar conta.

Însă, te provoc ca să scoți la iveală ce e mai bun… Îți amintești de curcubeu, fulgi de zapadă, picături de apă? Îți amintești de albine, salcie, veveriță, trandafir? Iți amintești de balenă, nufăr?

Privește și bucură-te de lucrurile frumoase.

Cand lucrezi

Cand lucrezi

Autor: Emima Bucur

Mă numesc albina Didi
Și muncesc cu drag și spor
Ca să strâng de pe flori
Tot ce e bun.

Știi? am prieteni o mulțime,
Am, chiar, și o casă mare
Cu masă și mâncare
Din destul.

Însă, hai să-ți spun ceva,
Eu lucrez și pentru tine
Să mănănci miere de-albine
Căci e sănătoasă.

Încă de când eram mică îmi plăcea mierea de albine. De altfel, eram dornică, de multe ori, să văd vecinii cum umblau la stupi. În acelaș timp, îmi era teamă ca nu cumva să “mă viziteze” vreo albină. Când am crescut suficient am fost invitată să mă implic efectiv, nu doar să stau să mă uit la cei care umblau la stupi. “M-au vizitat” multe albine, dar eram foarte încântată că pot vedea albinele cum lucrează.

Azi, când stau și mă gândeac la albine, îmi dau seama cât de mult lucrează ele ca să facă miere. Mai mult decât atât, mă minunez din ce în ce mai mult când citesc studii științifice care demonstrează că mierea este foarte sănătoasă.

Vreau să-ți transmit două lucruri. Primul este legat de miere (polen, căpăceală, fagure): este atât de benefică organismului încât întrece multe medicamente. Iar al doi-lea lucru este legat de viața albinelor: albinele nu lucrează doar pentru ele, iar munca lor nu e una simplă.

Tu de ce lucrezi?

Cand mergi

Cand mergi

Autor: Emima Bucur

Îți amintești?
Când talpa-ți firavă,
Pe pământ, primul pas făcu,
Iar surâsul pe față-ți apău?

Când mâini puternice te așteptau
Și-un glas de-ncurajare auzeai,
Iar tu zâmbeai?

Când mersul începu să prindă sens,
Când piașii ți s-au întărit,
Iar tu erai așa de fericit?

Acum când mergi,
De ce nu mai ești fericit?

Să îți amintești de copilărie, nu neapărat de primul pas pentru că e imposibil, este unul din cele mai plăcute momente pentru suflet. Să îți amintești de zilele în care te jucai cu o minge până o dădeai într-un loc de unde nu o mai puteai recupera, de serile de vară petrecute pe la bunici, de faptul că păpușa preferată a rămas fără un ochi căci o prietenă nu a fost atentă când a pus papușa la culcare, și tot așa.
Când erai copil era ușor să fii fericit, să te bucuri de fiecare pas făcut, de fiecare provocare sau de fiecare joc câștigat.

Acum ce te oprește să fii fericit? Te sfătuiesc ca atunci când mergi, pur și simplu, mergi. Lasă grijile, lasă problemele, lasă telefonul (să nu dai cu capul de vreun stâlp), lasă gunoaiele.

Bucură-te de faptul că te poți deplasa, că poți vedea cerul, că poți auzi o pasăre cum cântă, că te înconjoară natura atât de frumos și interesant creeată de Dumnuzeu.

Acum că poți să mergi,
De ce nu te mai bucuri?