Ceea ce nu e totul, e nimic

Ceea ce nu e totul, e nimic

Atatea drumuri batute 
Atat de multi oameni invrajbiti 
Atat de multe usi inchise
Si-atata dor m-au obosit. 

De la o vreme privesc in jur 
Si ma intreb de cine trebuie sa ma feresc?
Am spus bine? Ce-am facut?
Dar nu ma mai ostenesc.

Tot ceea ce vine 
Sa fie bun primit.
Cu Dumnezeu ‘nainte
Voi fi de neclintit!

Sa cresc prin munca, 
Sa strang in brate doar omul iubit 
Fac din mine o ,,bestie”
Cum rar ai intalnit…

Fericirea o stiu bine,
Viata m-a invatat de om mic
Ca ceea ce nu e totul,

E nimic! 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *