Suntem in mainile Lui!

Suntem in mainile Lui!

Am intrat in casa furioasa, am aruncat zgomotos ghiozdanul in mijlocul bucatariei si in timp ce imi incalzeam mancarea am spus ,,Am sa ma razbun!”.
Tatal meu a lasat painea cu pateu de soia deoparte, a inghitit imbucatura asa cum a putut si m-a intrebat ingrijorat ce am patit, ce e cu noua mea atitudine.
Pe un ton raspicat i-am spus ca am fost suparata de colegi, iar acestia merita sa stie cu adevarat cine sunt eu.
Tatal meu, cu teologia la fara frecventa, dar totusi mai la zi decat majoritatea, m-a luat deoparte si m-a intrebat: Cine esti tu, Denisa? Esti copilul Lui Dumnezeu, nu?
Am incuviintat din cap.
-Vezi, asta trebuie sa vada ei in tine, sa inteleaga a cui esti tu. Iarta-i si cand te mai supara binecuvanteaza-i, ca nu stiu ce fac.
De atunci orice gluma nesarata de-a colegilor primea un raspuns ,,ciudat”: Domnul sa te binecuvanteze! Dupa vreo doua astfel de reactii neinteresante, am fost lasata in pace.
De multe ori ne simtim atat de mici si de neinsemnati, lipsiti de putere, poate chiar umiliti sau fara o perspectiva. Daca am fi copiii unui om influent toata lumea ne-ar respecta si daca s-ar intampla ceva am spune amenintator: Tu stii a cui sunt eu?
Nu-i asa?

Suntem cu totii copiii Lui Dumnezeu! Asa sa ne privim, sa ne respectam sa ne protejam si sa ne iubim! Cine este mai presus de El? Nimeni!
Cine alege sa fie altfel, este impotriva Lui, nu impotriva mea.
www.denisadumitras.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *