In general, inca de cand suntem mici, parintii incearca sa ne invete importanta regulilor si a supunerii. De exemplu atunci cand am mers la scoala parintii ne-au spus cat de important este programul, cat de importanti sunt profesorii, ca trebuie respectati si nu doar pentru ca trebuie ci ca aceasta este calea spre a deveni mai buni si a fi stapani pe diferite situatii din viata mea.
De mici constientizam ca asa este corect fata de noi. Cu toate acestea mai tarziu ajungem intr-un colectiv si realizam ca nu toata lumea gandeste la fel. Majoritatea decide, iar tu trebuie sa decizi in dreptul tau daca faci parte din majoritate sau nu.
Inca de cand toti copiii vor sa chiuleasca de la ore, iar tu stii ca este corect sa ramai si sa inveti.
Intotdeauna am chiulit cand au chiulit toti, iar de la matematica chiuleam si singura, uneori stateam in baie. Mergeam de doua ori pe semestru la aceasta materie, atunci cand aveam teste, pentru ca profesoara sa aiba cu ce sa imi incheie media. Asadar eu pot fi pusa la exemplul ,,asa nu” prin prisma acestui lucru, dar imi aduc aminte ce se alegea de cel care era corect si fugea inapoi la ore atunci cand toti plecau. El era problema, era marginalizat, era minoritar.
Exact asta se intampla mai tarziu si la locul de munca. Cel care isi vede de treaba lui va fi problema. Cel care nu se adapteaza mediului, poate nociv, va fi inlaturat pentru ca nu este aderant al faptelor majoritatii, care pot fi foarte rele si cheltuitoare de resurse (energie, timp, implicit bani) de altfel (ex: barfa).
Acela e momentul in care managerul va merge si ii va spune celui ,,inculpat” de ceilalti: ,,Este posibil ca toti sa imi spuna toti acelasi lucru despre tine si ei sa minta, iar tu sa nu fii vinovat? Daca iti spune unul ca esti beat nu il crezi, daca iti spun doi, te mai gandesti, dar daca iti spun trei, te pui sa dormi.”
Raspunsul este: Da! Eu nici nu stiu ce inseamna sa fii beat, ei se pare ca stiu.
In concluzie, majoritatea decide, dar nu majoritatea este edificatoare pentru tine decat atunci cand ea va impartasi acelasi valori ca ale tale.
www.denisadumitras.com