E tarziu tare, ar fi trebuit sa dorm de mult timp, insa simt o nevoie acuta sa ma rog. O nevoie mai mare ca niciodata. Nu stiu ce am de spus, nu am nicio nevoie noua, nicio durere si nici vreo veste noua. Vreau doar sa vorbesc cu El.
Nu stiu ce sa-I spun, dar ma pun pe genunchi si imi imaginez ca Il privesc in ochi. Ce stare, ce emotii, ce trairi si parca singura intrebare care imi vine este: De ce Tu nu m-ai sacrificat pe mine si ai ales sa-L dai pe singurul Tau Fiu pentru mine, pentru fericirea mea, pentru bunastarea mea? Tocmai pentru mine? Eu nu inteleg! Adica oricine ar fi ales sa ma trimita pe mine ,, la taiere” in loc sa-si trimita fiul.
Atunci… mi-am zis: Ei, poate nu pentru mine l-a sacrificat, dar atunci pentru cine, ca nu cunosc pe nimeni care sa merite asa ceva.
E foarte ciudat, atat de greu de inteles dupa ce ajungi sa intelegi omul…
Si totusi de ce?
,,Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica.” Ioan 3:16
Pentru ca iubirea adevarata e greu de inteles, de patruns, de trait si de simtit. Mult prea greu pentru un om prins si indragostit de aceasta lume, care a ales ca Iubirea sa moara, pentru ca nu a stiut ce inseamna si nici nu a dorit.
Sacrificiul suprem insa… a dovedit-o!
Tu intelegi acum ce e iubirea?
Denisa Dumitras